Followers ♥

Saturday, 25 May 2013

Dorul îi mare, iar noi suntem proști.


Îmi este dor.
De ce?
Îmi este dor de tot ceea ce era odată.
Îmi este dor de momentele când te puteai baza pe cineva că va fi lângă tine mereu indiferent de situație.
Îmi este dor de momentele când încrederea nu era o ficțiune, ci un fapt.
Îmi este dor de acele zile când orice zi proastă devenea una bună doar pentru că îți aveai prietenii aproape.
Îmi este dor de adevăratul concept de ”prietenie”, nu ce este în ziua de azi, un rahat și nimic mai mult.
Îmi este dor de conversațiile infinite și punctele comune dintre personalități.
Îmi este dor de iubirea adevărată, nu de erorile de conștiință ale unora.
Îmi este dor de ceva ce acum nu mai este, din păcate, pentru mine, nu pentru alții.

Se pare că în ziua de azi nimic nu-și mai are rostul, iar tot ”totul” ce odată era un tot, azi e nimic/nothing/niente. Trăim într-o lume în care cuvântul nu-și mai are rostul, este doar o risipire de timp în spațiu pentru niște nimeni. 

Cu timpul realizezi că niciodată nu te poți încredere in cineva pentru că nu ai în cine. Totul este rodul imaginației tale. Mintea-ți joacă feste foarte des pentru că, ce-i drept, îi place la nebunie s-o facă. Noi nu mai sesizăm când cineva spune adevărul sau când cineva mănâncă rahat cu polinicul pentru că, din nou, le place prefăcătoria fiind singurul lucru la care sunt buni în viață. Pentru ei lumea e o scenă, iar noi, ăștia sinceri și blânzi la inimă, suntem păpușile mânuite de păpușar. ”Asta da plăcere!” Halal! Batjocură în toată regula!


Tuesday, 14 May 2013

The weight of love


I once was asked concerning love versus hate. Why does it seem that hate is so great? While hate is a very strong emotion too, nothing can equal love that is true.
The weight of hate is very heavy to bear. While it seems like love is lighter than air. Accounts of hate make a big news headline while actions of love you must look hard to find.
But when you consider that love is patient, kind. Envieth not, not pompous, not puffed up, not rude. Seeketh not her own, slow to anger, thinks no evil. Rejoices not in wrong doing, but rejoices in the truth. Bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things and never fails.
You soon learn that the density of love is so much. Although the scales be heaped with a great volume of hate. It's catapulted by a mere measure of love's touch. Love strengthens the bearer so one feels not its weight.

Thursday, 11 April 2013

Anunț!


Bună tuturor! De curând mi-am făcut o pagină specială pentru vânzarea brățărilor. Pe parcurs o să mai adaug mai multe modele și poate o să încep să fac și alte accesorii curând. Vă las  mai jos pagina de facebook și vă rog să o distribuiți dacă aveți prieteni care sunt interesați. Vă mulțumesc! Vă pup! :*

Wednesday, 27 March 2013

I am the beauty

I am the beauty. The beauty in the summer "the heat",
We ignore it.

I am the beauty. The beauty in the winter "frozen cold",
We ignore it.

I am the beauty. The beauty in the fall "dying life",
We ignore it.

I am the beauty. The beauty in the spring "birth of nature",
We ignore it.

I am the Earth,
I bare all seasons
And you ignore me.


~ "Imperfection is beauty, madness is genius and it's better to be absolutely ridiculous than absolutely boring." - Marilyn Monroe ~

Friday, 1 March 2013

Reversed


The moon as the shield of the sky
The woods as the shield of the Earth,
As the past, present and future that brought and will always bring us together.
Wandering in the woods and down the hills singing the song of our people.
I was wondering how can people be so destructive and so stubborn at the same time..
I was dreaming of a huge house, full of books and flowers and a quiet corner where I can lay down and read or just relax drinking a cup of tea. 
You see, my life is exactly the opposite of normal. What for others seems good, for me is just irrelevant. 
I see people on the street wearing phony smiles and fake life without getting it. Nothing.
Life isn't as easy as eating a chocolate bar because if it was, we would ALL be overweight.

Saturday, 16 February 2013

Inception

In the wind of change I feel you
Your touch so gentle and blue
The past had brought you again
To be a part of the forsaken days.
And it's true.

As I lay on the fresh grass in the King's garden
I think of you each second that it passes.
I want to touch your white hands and feel you
So that I know you're alive.

Many have told me true love doesn't exist 
That it had been lost in the air during a war between Good and Evil
I never wanted to believe it.

I've always thought of love as being a dream
Full of happiness and joy
A place where sorrow and pain did not belong.

It was the perfect place, a dream within a dream. 
Inception.

Friday, 8 February 2013

Present

Typing...
I'm used to love something that once broke me.

Tuesday, 22 January 2013

Povestea imaginației fetei - Capitolul 2


18 Aprilie.
Vremea începea să se încălzească, iar străzile începeau să nu mai fie atât de pustii. Ea, în schimb, era la fel. Același comportament, aceeași rutină. Mai mergea rareori pe la cumpărături pentru că avea mania să-și ia la pachet mâncare de la diferite fast-food-uri. She was kinda addictive to those recently. De mică era genul de persoană pofticioasă și dorea să guste din fiecare mâncare în parte, ajungând să-și creeze o manie ca la fiecare mâncare pe care o făcea acasă, să pună un ingredient secret. Deveneai dependent instant datorită mirosului și calității mâncării. She was out of the ordinary!
În ceea ce privește garderoba, și-o făcea singură. Cumpăra materiale de la diferite mercerii sau de la magazinul mătușii sale din partea mamei, fiind un client fidel de ani de zile, și-și făcea diferite modele de pulovere pentru iarnă, bluze, pantaloni, cămăși și multe altele , iar uneori tindea și spre design-ul pantofilor. Nu-i plăcea să fie obișnuită, nu dorea să fie ca restul lumii, dorea să fie total diferită, mai ieșită din comun, cu atât mai mult, cu atât mai bine pentru ea, dorea mereu să aibe un plus în fața celorlalți. Pur și simplu, o făcea să se simtă bine, așa era ea..
Cum viața ei nu a fost deloc prea roz în ultimii ani, a învățat să se descurce singură în societate, aproape mereu refuzând ajutorul oferit din diferite direcții justificându-se astfel : ” Am crescut și trebuie să învăț să judec, să acționez pe propriile picioare pentru că sunt sigură că nimeni nu o să aibă confortul de a mă ajuta mereu.” De multe persoane era poreclită ”The girl with the burning heart” dar situațiile diferă de la problemă la problemă. Ea nu era genul de persoană care să creeze conflicte, ci mai mult era pașnică și tăcută, acolo, în lumea ei. Ținând cont de asta, ea nu a putut avea niciodată o relație de durată pentru că nu putea accepta pe oricine langă ea. De ce? E foarte simplu. Un om deștept nu poate sta printre proști, nu le poate respira aerul pentru că nu se simt în largul lor. 
După vorbele sale, oamenii, în mare parte, erau needucați de soartă. Niciodată nu a avut tendința să judece persoanele înainte de a le cunoaște, dar după ce le-a cunoscut, bunul simț nu o lăsa să se facă de râs niciodată. 
Deși a trecut prin ce a trecut, iar trecutul trebuie sa rămână acolo unde e, s-a educat singură, și-a impus singură propriile reguli după cum a considerat, ajungând la final o femeie excepțională pentru ochii buni.

Friday, 18 January 2013

Meow


They once said that there is no pain greater than the one of losing someone you love, and, it's true. You think you can face every stupid, retarded challenge all over again, but everything you feel it's not exactly real. You think you feel something because your brain it's trying to make this easier for your heart to bear. You may think you know everything and feel like you don't belong somewhere, but it's not true. If you don't let people love you and take care of you and just be there for you, you'll destroy yourself. I don't give a damn if you think your life is pointless because of all the fights you're going through or because of the misunderstandings you have with people and what their results are, stop pushing people away from you! You're not a freak, you're not a monster, you're a human being who deserves to be loved. I know that people can be rude and careless almost every time, but you just have to move on with your head up and not give them the joy of bringing you down with their hatred. You're more to this world than you even know. You're more to me than you'll ever know. Stop acting foolish. Stop playing. Just give life a chance. Loving is caring.

Sunday, 13 January 2013

Povestea imaginației fetei - Capitolul 1


Acum ceva vreme am scris despre o tânără a cărei inimă îi fusese călcată-n picioare și distrusă. Are în spate o grămadă de ghinioane săracul personaj, și pare să se sfârșească acolo. 
Au trecut zile și nopți, luni și ani, totul, în sfârșit, se ameliorează pentru ea. Niciodată nu a avut o trimitere către un singur hobby, întotdeauna a putut amesteca pescuitul cu pictura sau muzica cu plimbarea de dimineață. Pentru ea, diminețile însemnau începutul unui nou capitol din cartea vieții. 
În ciuda nopților nedormite și petrecute ori pe plajă, ori în balansoarul din grădină sau chiar în camera ei din pod, niciodată nu și-a pierdut bunul simț de a spune mereu tot ceea ce era necesar pentru restul doar pentru a trăi într-o liniște deplină. 
Anumite lucruri le găsea uneori prea private pentru a le spune, așa că le scria în jurnalul său. Când penița stiloului atingea coala galbenă și veche, lăsa mâna să divulge secrete, totul devenind o taină. Avea o manie să scrie codat anumite lucruri datorită unei experiențe neplăcute de când era mică. A trăit într-o familie destul de violentă, tatăl ei fiind motivul principal. Nu a avut parte de lucruri sofisticate sau împopoțonate, a trăit un trai foarte simplu învățând lucrurile pe calea cea mai grea. Neavând îndeajuns de multe oportunități pentru a avea tot ceea ce își dorește, începuse să-l enerveze tot mai des pe al ei tată până ce totul a dus la disperare și prea multă frică, rezultând escapada ei din propria casă. 
Zile întregi a petrecut printre amici și rude, dar niciun zâmbet nu s-a mai așternut pe chipul ei mult timp de atunci. Trecuse prin chinuri pe care alții doar le-au văzut la televizor probabil dar niciodată experimentate, iar dintr-odată totul nu mai părea atât de fericit și în siguranță. 
În fiecare dimineață se trezea și obișnuia să se ducă la cafeneaua din colțul blocului să fumeze și să-și bea cafeaua privind în jur la oameni și totuși privind în gol. Avea zile când mai chicotea sau când mai reacționa atunci când ceva nu mergea conform planului cuiva sau când exista o problemă, dar niciodată nu dorea să  discute când venea vorba de părinții ei. Atunci parcă totul pierea în ochii ei. Nu mai vedeai nicio urmă de duioșie sau blândețe, ci doar tristețe și nebunie pură. De mama ei nu mai știa nimic de când fugise de acasă și o omora gândul ăsta, nu știa dacă tatăl ei drag o bătea, dacă încă se mai comporta ca în trecut.
” - E 8:17 dimineața. E totul atât de pustiu în jur și-mi simt sufletul atât de greu.”
Liniște totată, sorbind din cafea și trăgând un fum, după care spune: ” Zilnic mă trezesc în miez de răsărit și vin aici să parcurg rutina zilnică și mereu vin cu același gând în minte..Oare s-a mai schimbat ceva? Oare mai am o speranță după tot ce s-a întâmplat? Sau totul este în zadar, iar eu..am rămas o epavă?”

Friday, 4 January 2013

Moarte interioară

Momente ca cel de acum când toți din jurul tău îți par a fi dușmani, dar cine știe, poate chiar sunt. Cu fiecare moment care trece simt că înnebunesc din ce în ce mai mult și îmi vine să sparg geamurile cu pumnii numai ca să mă simt bine după. Atmosfera a devenit din ce în ce mai încinsă și nu văd lucrurile mergând pe un drum prea bun. Vrei doar să ai o viață normală, fără stres dar totu-i doar un vis pufos și roz. Nimic nu e așa cum ți-ai dori, întotdeauna o sa se întâmple ceva care o să strice tot și acel ceva nu își va mai avea rostul deloc. Urăsc să îmi aduc aminte, urăsc să înfrunt asemenea ființe, urăsc că trebuie să trăiesc cu ele zilnic. Viața mea devine un calvar în adevăratul sens al cuvântului. Tot ceea ce-mi doresc în momentul de față este să dispar în umbră și fum, iar doar amintirea să-mi fie comemorată. Câteodată doar o simplă vorbă e de ajuns să îți întoarcă lumea cu susul în jos și când vezi că nimeni nu stă și luptă lângă tine, îți ridici multe semne de întrebare. Ai vrea să distrugi persoanele respective cu propriile mâinii, dar respectul față de ele le ține-n frâu. Doar o lacrimă se mai așterne pe obrazul celui care scrie aceste rânduri și care probabil nu mai are mult până o să ajungă în pragul nebuniei și o să dea bir cu fugiții pentru că totul devine prea copleșitor, i se face scârbă de tot și toate. Doar un moment de liniște sau poate chiar o viață plină de liniște, dar la urma urmei, noi cerem mult prea mult. Nu mai mănâncă, nu mai doarme, tot ce vrea e să scrie, să scrie, să tot scrie...Numai când o privește în ochi, o scârbă imensă îi acaparează sufletul și parca ar face totul doar pentru a dispărea din peisaj. Urăște ceea ce odată ia fost drag și se jelește pe sine pentru mizerabila viață pe care o deține..

Thursday, 3 January 2013

Apropiere

  
         Ține-mă strâns  în brațe, nu-mi da niciodată drumul. Știu că pot fii sâcâitoare tot timpul dar sentimentele mele nu mint niciodată. Scopul nu este de a distruge, ci de a refugia. Îți ascult durerile și îți plâng morțile, dar niciodată nu o să te înlătur de lângă mine. Pasiunea arde-n mine ca o flacără proaspăt aprinsă, totul tinde spre apropiere, spre refacere și tot așa. Cu ale mele brațe calde îți acopăr toată jalea și rușinea, lângă mine are loc doar iubirea și fericirea. Două lucruri care înseamnă atât de multe. Le poți avea sau le poți arunca. E doar decizia ta.