Viata?

 Viata? Cunoastem oare intelesul acestui cuvant?

Toate lucrurile pe care le presupune si miile de intelesuri pe care le poseda la fiecare om in parte?

Poate da,poate nu.

Totul este vag.

Intelesurile se schimba si la fel si oamenii.

Incerci sa tii langa tine persoanele pe care le apreciezi si pe care le iubesti insa viata,dintr-un motiv necunoscut,ti-i rapeste.

Acelea sunt momente in care a-i da orice doar sa nu le aflii niciodata in viata.

De ce? Este foarte simplu.

Niciodata nu poti vindeca ranile produse de pierderea lor.

Ele raman cicatrici dure impregnate pentru totdeauna in sufletul si in inima omului.

Probabil te trezesti dimineata,te uiti pe geam,admirand peisajul nou-nascut al primaverii aducandu-ti un mic zambet pe buze insa in mintea ta se revolta ideea de singuratate,care la un moment dat,va termina distrugandu-te.

Iti spui tie insuti ca esti puternic si ca poti trece peste tot cu usurinta,dar totodata stii ca nimic nu piere daca inchizi ochii.

Totul ramane acolo,rasunandu-ti in urechi,in strafunduri,ca o melodie pusa pe repeat..

"Draga vietate,nu incerca sa distrugi vointa mea pentru ca tot ce vei primi va fi un imbold necrutator spre melancolie puternica."

Introvertul gandeste,dar gandeste cu zambetul pe buze,indiferent de situatie.Sangvinicului nu ii pasa de consecinte.

Poate totusi mai exista o sansa,un strop de fericire in acest car imens al dereglarii umane.

Poate ca...

Oare cum ar fi Pamantul fara viata?

Ar fi doar o roca putrezita uitata in galaxie si incetul cu incetul distrusa de cate o lovitura a unui meteorit avariat.

Pamantul ar fi la fel de verde si de "fericit" daca nu ar exista vietati care sa-l ingrijeasca si care sa-l utilizeze cu cap?

Indoiala.

Noi dam viata Pamantului dar odata cu moartea acestuia ne ducem si noi.

Probabil ma abat de la inceputul textului si continui cu idei distincte insa totul are o logica.

Durerea provocata de o persoana care a plecat din viata ta fara macar sa fi spus un " La revedere" este asemuita in mare parte cu moartea sufleteasca,decedarea existentei persoanei lasand cicatrici mortale.

Oscilarea intre bucurie si tristete este cateodata neimaginabila.

Dorinta imposibilului facut posibil.

Abces.

Omul devine abrutizat si inconstient.

Lasa totul pe mana destinului abstract devenind o multitudine de suflete tulburate intr-un singur om prins intr-o agonie exploziva.

Incepi sa-ti cadrilezi viata in toate modurile posibile.

Calamitate.

Sigur v-am plictisit insa am spus tot ce aveam in minte si suflet in momentul de fata.

Pana si cerneala.