Followers ♥

Sunday, 30 October 2011

It ends tonight

 
    Ai iubit pe cineva atât de mult incât mereu când îi auzi vocea, inima-ţi tresare? Sentimente atât de profunde, nelimitate, sentimente care niciodată nu au luat-o din loc? Verşi o lacrimă, două, trei peste amintirile frumoase, poate atât de frumoase şi de unice încât provoacă o durere acută în centrul inimii amorţind-o, ordonând lacrimilor să nu se oprească.
    Spaţiile goale dintre degetele sale sunt făcute pentru a completa pe altele dar parcă ea, pur şi simplu, ceda. Ceda de luni de zile încoace. Dorea să fie fericită, să-şi vadă de viaţa ei însă vina o urma peste tot nelăsând-o să respire. Dorea un singur moment de linişte şi nu a avut parte de el, plângea. Lacrimile nu pot schimba nimic, nu pot crăpa timpul pentru a revenii într-un anumit plan, dar pot alina sufletul palpându-l până la calmare.
    Locuri vechi, demult uitate, prin ochii ei par proaspăt vizitate. A putut avea încredere şi a putut dărui iubire, iar după atâta timp pierdut în haos numărând fiecare oră, fiecare zi, fiecare lună de când el nu mai era acolo. 
    Dantelă roşie, miros de afine şi multă iubire, acum totul prefăcut în praf de stele. Totul a murit.
    Cu paşi mărunţi ea îşi îndreaptă privirea spre un nou orizont plin de bucurie, fără resentiment, fără acuzamente, fără vină. Îi e frică.
    "Ce n-aş da ca azi să fie ieri pentru că mâine, el sigur nu va mai fii aici."
    Simple remărci făcute cu ochiul liber. E greu când o persoană pe care-o iubeşti să nu fie lângă tine, să îi simţi căldura trupului asupra ta.Cu timpul, poate ajunge să devină o obsesie sau poate doar o amintire mult prea frumoasă dornică de a nu fii aruncată...who knows!
    Prinsă în acel mic moment care părea extrem de larg în ochii ei, prinsă în acea perioadă, singura ei salvare fiind carcasa sufletului ei care nu o lăsa să se prăbuşească ţinând-o strâns încercând să o trezească la realitate. Poate trece şi trei şi cinci şi zece luni dar dacă sentimentul e tot acolo, ce poate face? Timpul nu mai poate fii dat înapoi oricât de mult şi-ar dori, dar nici căutarea unei soluţii nu îi va face un progres.
    Fiecare dintre noi avem propria noastră poveste emoţională trecută care la un moment dat, dupa o perioadă de timp destul de mare, ne-a izbit de un zid rezistent şi încă o face. Acele momente pe care zilnic le înrămai. Acele cuvinte pe care jurai a nu le mai spune altcuiva vreodată. Acele priviri care îţi îmbrăcau cuvintele-n adevăr. Acel trecut îndepărtat care te-a făcut odată fericită.
    Se trezeşte şi priveşte pe geam cum răsare soarele deschizând o nouă zi, încă o speranţă în rândul celorlalte. Camera toată este plină de parfumul înmiresmat la ceaiului de scorţişoară pe care-l găseşte pe noptieră cu un bileţel lângă acesta în care scria : "Bună dimineaţa iubito! Te iubesc!". A început să plângă pentru că ştia că totul e rodul imaginaţiei ei zdruncinate, că totul e doar un simplu vis. Se agăţa de cate o speranţă odată împlinită dar acum spulberată în lacrimi, vină şi amar.
    Un pas mai aproape pare atât de departe. "Ce trecut frumos." spune ea. "Ce n-aş da să mai apară o dată-n viaţa mea, doar o dată dar pentru totdeauna."

Friday, 21 October 2011

Lecţii învăţate


Am zâmbit pentru că am fost fericită.
Am plâns pentru că sufletu-mi era zdrobit.
Am râs pentru că aveam motiv să o fac.
Am sperat la mai mult şi la mai mulţi pentru că am avut încredere.
Am ascultat de intelectual pentru că am dorit cunoaştere.
Am transformat imposibilul în posibil pentru că am avut răbdare.
Am iubit pentru că mi s-a oferit posibilitatea de a simţi.
Am ucis pentru că la rândul meu am fost ucisă.
Am o gândire proprie pentru că raţionamentul sălăsluieşte-n mine.
Am încredere pentru că, pe filieră sentimentală, am puterea de a mă implica cu cap.
Am momente de nebunie pentru că nimicul îmi striveşte universul.
Am muzica mea proprie pentru că mă descrie mai bine decât o va putea face vreodată cineva prin cuvinte.
Am prietenii mei pentru că sunt singurele persoane cărora sincer le pasă şi care nu se interesează de starea mea de spirit doar pentru a nu rămâne pe dinafară faţă de restul.

Sunday, 9 October 2011

Sonata prieteniei

    O amintire memorabilă a rămas încă impregnată în conştiinţa mea readucându-mi mereu un zâmbet pe buze. 
    Ceea ce face mult mai uşor de amintit este aducerea în prim plan a unor sunete speciale, a unor melodii care au făcut din acea relaţie un ideal pur. 
    Este vorba de o prietenie care a durat o anumită perioadă de timp îmbibându-mi fiecare zi într-o bucurie deplină readucându-mi aminte de fiecare dată că nu merită să-mi plâng amarul pierzând momente unice din viaţa mea.
    Întotdeauna greşim pentru a putea învinge într-un final. Doar pentru că nu îţi iese din prima, asta nu înseamnă că trebuie să te dai batut, ci dimpotrivă, trebuie urmată o anumită ciclicitate pentru aspira la lucruri mai bune ridicându-ţi avantaje în faţa ochilor.
    Ne dorim o ascedere sper absolut având la bază o fărâmă de adevăr negând totalmente realitatea palpabilă.
    Spaţiul de studiu al sunetelor pictate în creierul şi sufletul nostru, a lăsat o urmă de învăţăciune şi acceptare încălzindu-ne inimile şi mărindu-ne perspectivele pe care le avem asupra fiecărui lucru-n parte.
    Râsetele izbucnite dintr-odată, îmi aduc un zâmbet larg pe faţă, iar lacrimile apărute din cauza râsului, îmi schimbă mecanismul simţurilor lărgindu-mi orizonturile accesibilităţii sentimentelor mele. 
    Sunetul izvorăşte din rădăcinile Universului, cu paşi mărunţi până la suprafaţă, făcându-ţi urechile să sângereze de plăcere. 
    O plăcere rar întâlnită.
    Avem cunoştinţă de cauză asupra efectelor plăcute sau neplăcute care pot fi cauzate de anumite sunete.
    Sunt eliberate pe cale orală şi/sau sub formă instrumentală ducându-ne şi lăsându-ne starea predominantă în momentul acela de faţă.
    Defapt, legăturile melodiilor, ale sunetelor ne-au adus pe noi, oamenii, şi mai aproape împreunându-ne caracterele şi acceptându-ne atât calităţile cât şi defectele făcându-ne o singură persoană.
    Sunetul, muzica a avut, are şi va avea mereu un mare rol în viaţa mea, la fel ca şi prietenia care m-a ajutat şi mă ajută să zidesc anumite obstacole făcându-mă să-mi dau seama cine va rămâne în inima mea, dar nu şi în viaţa mea.
    

Monday, 3 October 2011