Followers ♥

Wednesday, 27 July 2011

Doom


You placed a rock where the moon should be
You placed a mirror where the sun should be
You placed a rose where my soul should be
Down the grave, near to me.

I'm not asking for permission
So that i could reach the sky
I'm only a human skeleton
With some expectations, but no life
So that i could reach the sky.

Non of us have felt this way
Such a shame, i can't tell lies
About the planet where i grew
Here's to you, my oldest truth!

So my last words are these
In the case you care to miss :
" I'm not perfect and neither are you,
So you shut the fuck up and make a review! "

Thursday, 21 July 2011

Vară

timp liber
ieşiri zilnice
muzică all day, all night
petreceri în pijamale
băuturi
chitări
iubire
cumpărături
călătorii
n locuri de făcut fotografii 
handmade
citit
seriale preferate
mare
plajă
cocktail
baclavale
salată de creveţi
desene
râsete
dansuri
tabere de vară
escapade nocturne pe malul mării sau la vecinul/vecina
drumeţii
concerte
slujbe de vară
pizza
căldură infernală
cer senin
tatuaje/pierceinguri
o posibilă câştigare la loto
plantaţii
ieşire la iarbă verde
schimbări de look
insule pustii
aer curat
pisici
corcoduşe
bălăceli în apă
sărituri cu paraşuta
scufundări
adoptarea unui animal de casă
ciocolată/Nutella ♥
ursuleţi de pluş
târguri
filmări
prieteni noi

Wednesday, 13 July 2011

Războiul pasiunii


Apartament întunecat, sunetul muzicii plimbându-se prin cameră, dansurile ideilor nemărginite. Petale de trandafir împrăştiate pe jos de la intrare umplând camera de o frumuseţe şi de un miros nemaiîntâlnit. Patul era îmbrăcat într-un aşternut fin, satin roşu mai exact, fiind acoperit de o mulţime de perne, iar deasupra acestora se aflau, pe ici pe colo, cateva petale. Vinul roşu de pe masă încălzea atmosfera pe atât de mult pe cât o îndulcea aroma beţişoarelor parfumate. 
Geamul era între-deschis pătrunzând în încăpere o adiere de vânt rece care îţi făcea pielea de găina, dar într-un mod plăcut. 
Pasiuni nemăsurabile sunt extinse în ambientul acesta provocându-le celor doi o căldură interioară supremă, simţeau cum le lua pielea foc.
Atingeri tandre, săruturi pasionale, îmbrăţişări puternice, doar o adiere... parfumul li s-a impregnat în piele provocând o excitaţie supremă.
Atâta tandreţe, atâta dăruire, atâta iubire, atâta libertate.
Săruturi neîncetate pe fiecare colţişor al corpului provoca furnicături puternice în timp ce în aer se simţea numai pasiune.
Două căni de ciocolată caldă stăteau rezemate de spătarul patului si cei doi parcă uitaseră de ele. Erau pierduţi în lumea lor, a fanteziilor şi a plăcerilor carnale.
Totul venise de la sine, sunt doar nişte romantici incurabili.
Şi-au împreunat mâinile stând unul peste altul în timp ce buzele lor se atingeau cu tandreţe.
Fiecare atingere declanşa o plăcere exuberantă, fiecare mişcare semăna cu erupţia unui vulcan, fiecare zâmbet demonstra o iubire de neimaginat.
Pentru o asemenea iubire nu ai nevoie de analize de sânge sau examene, ci doar de afecţiune.
Cei doi s-au trezit de dimineaţă unul în braţele celuilalt, băiatul sărutând-o i-a spus: " Neaţa somnorilă, te iubesc!" şi şi-au petrecut restul zilei îmbrăţişaţi în atmosfera de după războiul pasiunii. 

Saturday, 9 July 2011

Doar o piedică..


Şi uite că sunt doar un obstacol..mă simt aiurea, mă simt fără aer, mă simt moartă. Ce se întâmplă cu mine? De ce nu mă pot controla? De ce simt că îmi ies din minţi? Aş vrea să primesc un răspuns cât mai repede pentru că simt că înnebunesc. Nu mai ştiu nici pentru ce am fost trimisă pe lumea asta şi nici motivul pentru care eu cică trăiesc. Mă simt sfâşiată pe toate părţile, nu ştiu pe unde să o apuc, simt că mă dau cu capul de toţi pereţii. Îmi curg lacrimi intense pe obraji şi să mor daca ştiu cum să le fac să înceteze. Îmi i-a capul razna şi totuşi nu sunt bună mai de nimic. Cauzez probleme, distrug prietenii, distrug tot ce ating..nu îmi place deloc. Vreau doar să pot controla boala asta din mine care mă seaca de energie şi de nervi. Mi-ar plăcea să pot fi, doar pentru o singură zi, să văd lumea prin ochii altuia, din perspectiva altuia, având caracterul şi mentalitatea altuia. Mă prăfuiesc. Nu dorm. Nu exist. Ştii cum era, viaţa bate filmu. Well, se pare că viaţa bate raţiunea de data asta. Încerc să mă schimb dintr-un aspect bun, încerc să scap de boala asta care îmi macină interiorul. Da, încerc, dar nu pot singura..pur si simplu, nu pot doar eu şi cu mine. Mă forţez să rânjesc dar în viaţa mea nu m-am mai simţit atât de prost ca acum. Sunt un obstacol, o piatră-n cale, un zid care te impiedică să îţi continui drumul, o piedică..asta sunt eu..

Wednesday, 6 July 2011

Lumea noastră


Nu înţeleg, nu înţeleg de ce
Nu înţeleg de ce mereu totul parcă trece,
Jocuri, gânduri, idei neasemuite
Şi mii de priviri irascibile înghesuite.
Aş dori ca tot amarul să treacă,
Să vărs o lacrimă-n ocean,
Acea unică şi sfâşietoare durere
Să fie luată de val, departe...
Departe de noi, de viaţa noastră.
Să mai putem afişa măcar o dată,
Acel simplu şi inocent zâmbet
Aici, aici în lumea noastră...

Tuesday, 5 July 2011

Impresii destrămate

Îţi pasă? Ţi-a păsat vreodata sau este doar imaginaţia ta care îţi joacă feste? Bună întrebare. Oare vei putea afla cât mai curând răspunsul? Îndoială profundă. A existat măcar un sâmbure de adevăr în tot ce ai spus sau nu te-ai gândit? Greşeli facem cu toţii, dar se pare că unii dintre noi nu ştiu să accepte o respingere, să o găsească ca pe un nou început. Toţi aspirăm, plini de mândrie, în idei abstracte şi total inadecvate. Ne dorim totul când defapt primim nimic. Ne ascundem după nişte măşti virtuale crezând că momentul este tot ce contează când defapt el o ia razna eliminând orice cale de întoarcere. Avem pretenţii de la ceilalţi că ne vor satisface în toate, că ne vor pune lumea la picioare, că noi suntem acel centru al lor. Ne înşelăm amarnic. 
Afară e furtună, geamul se deschide trântindu-se puternic de perete trezind până şi cea mai minusculă moleculă din om. În odaie pătrunde un frig apăsător care, atingându-ţi pielea, îţi produce un fior de nedescris. 
Te-ai gândit că nimic nu este ceea ce pare? Că totul în jurul tău se joacă cu tine? Parcă şi timpul are momente când îţi râde în faţă. Încercăm să le controlăm dar nu prea reuşim. Încercăm totul să controlam şi sigur o să dăm greş. Doar o melodie lentă cântă pe fundal parcă încălzind atmosfera. Ciudat sentiment pare a fi!
Şi totuşi spunem că acel ceva este al nostru şi că nimeni nu o sa ni-l poată lua vreodată. Stau şi mă gândesc o dată, de două ori şi văd că nimic nu este adevărat. Până nici cele mai dragi fiinţe, acele persoane pe care noi îi numim părinţi, nu mai sunt ceea ce au fost odată. Totul este aiurea la ei, de la comentarii până la tonul vocii, când vorbeşti prea încet spune că de ce eşti sictirită şi ironică, când vorbeşti mai tare îţi scot ochii că de ce te răsteşti. Nimic nu le mai convine. Eu una simt că cedez psihic. Eu nu pot să tac şi să înghit, eu comentez dur, fie că îi place, fie că nu. Plesniri verbale care au lăsat sechele, acele cuvinte care dacă le analizezi mai bine, îţi vei da seama că nu sunt doar nişte vorbe spuse la nervi, ci sunt o realitate care mi-a fost aruncată în faţă. Da, poate sunt un dezastru şi nu prea ascult dar totuşi, nu-mi place să mă repet. Spun totul pe faţă şi nu mi-e ruşine de lucrul ăsta. Poate sunt o piedică în viaţa lor, în multe privinţe, dar niciodată nu m-am simţit mai mizerabil decât ieri.
Niciodată nu am stat să mă gândesc cum ar rezista altcineva în postura mea pentru că 100% n-ar face-o. Cu toţii avem limite şi devenim destul de irascibili când se ajunge acolo dar, eu spre deosebire de alţii, nu încep să-mi vărs amarul pe cine prind, ci, pur şi simplu, prefer să devin pe moment imună la anumite lucuri că aşa este cel mai bine.
Nu vreau să fiu poftită unde nu sunt dorită şi nici acceptată doar de dragul cuiva. Sunt o fiinţă umană ca şi tine, din carne şi oase, cu defecte şi calitaţi, comentatoare de zor sau doar somnambulă, care îşi trăieşte viaţa după felul în care şi-l face. End of story!

Friday, 1 July 2011

Te iubesc!


Te iubesc pentru acel unic zâmbet
Care mă face sa râd cand mă simt prost,
Te iubesc pentru acea unică tandreţe
Care mă încălzeşte de fiecare dată când zic că n-are rost.

Te iubesc pentru acea unică bunătate
Şi inimă înţelegătoare,
Acea care, într-un fel sau altul, spune mereu
" Te iubesc, eşti mereu în sufletul meu! "

Te iubesc pentru încrederea pe care o ai în mine
În cele mai drăguţe şi răbdătoare feluri,
Pentru toate lucrurile pe care le faci
Atât de des fără a cere ceva în schimb, fără a sta pe gânduri.

Te iubesc pentru toate aceste lucruri
Şi pentru un milion de alte cele,
Dar, mai ales, pentru ceea ce sunt eu
De fiecare dată când sunt cu tine.