Castelul din Ronquerolles ( part II )

Fragmente :

" - E totusi o sansa  in favoarea dumneavoastra. Acorzi putin celor care-ti displac mult. Un rege care discuta cu un ambasador care-i place, va face intotdeauna unele concesii periculoase ; o femeie ce discuta cu un barbat caruia vrea sa i se daruiasca, daca barbatul ii place, pierde intotdeauna jumatate din ceea ce se da pentru astfel de lucruri. Un socru care incheie un contract de casatorie cu un ginere care-i place, da cel mai adesea, acestuia, dreptul de a-si ruina nevasta. Ca sa nu fii inselat, e bine sa faci afaceri cu oameni antipatici. In acest caz, sila tine loc de ratiune. "

"Parisul este marea iluzie a tuturor celor care-si inchipuie ca a trai inseamna a-ti ruina sanatatea. Parisul este ca butoiul danaidelor: arunci in el iluziile tineretii, planurile maturitatii, regretele pletelor albe ; el inghite tot si nu-ti mai da inapoi nimic. O, tineri, pe care hazardul nu v-a adus inca in devoranta sa atmosfera, daca imaginatia voastra simte nevoia unor zile de calm, de reverie a iubirilor pierdute, daca vi se pare un lucru nespus de dulce sa va legati inima de o alta inima ca s-o urmati si s-o adorati, ei bine, nu veniti la Paris, caci femeia care va va urma, va va duce sufletul in infernul unei lumi urate, va va tari printre omagiile insultatoare ale rivalilor care ii vor vorbi in picioare, in timp ce voi o priviti stand in genunchi, ii vor adresa vorbulite nostime, usuratice, nepasatoare care o vor face sa surada, atunci cand voi tremurati, vorbindu-i, daca, bineinteles, aveti curajul sa-i vorbiti. Daca in inima voastra a vibrat vreodata sunetul armonios al unui cantec, nu, nu veniti la Paris! Nu impartasiti multimii taina acelor delicii sfasietoare, prin care sufletul isi plange toate bucuriile la care viseaza ; veti avea drept confidenti niste critici care va vor musca de mainile intinse catre cer, si drept cititori niste ageamii care vor rade de credintele voastre pe care nu le vor intelege. Nu, de o mie de ori nu!Nu veniti la Paris, chiar daca va devora ambitia unei glorii sacre! Oricat de puternici ati fi, nu veniti la Paris, unde va veti pierde mai mult decat sperantele: va veti pierde puritatea inteligentei! Ascultati-ma, dragi tineri: cand veti cere parizienilor sa fie atenti la cel care vorbeste bine si cinstit, il veti vedea inlaturat de povestirile grosolane ale unui scriitor trivial, de smintelile isterice ale unui mazgalitor de hartie, de povestile ingrozitoare ale unei gazete care se ocupa de crime ; veti vedea acel public parizian, acel batran dezmatat, cum surade virginitatii muzei voastre, cum o murdareste cu surasul lui impudic, pentru ca pe urma sa-i strige: 

"Hai, curtezano, cara-te sau distreaza-ma! Am nevoie de stimulenti care sa-mi atate simturile stinse ; poti cumva sa-mi istorisesti niste incesturi furibunde, niste bacanale infricosatoare sau niste pasiuni imposibil de povestit? Atunci, vorbeste! Te voi asculta un ceas, timp in care voi simti pana ta acra si veninoasa zgariindu-mi sensibilitatea batatorita si gangrenata ; daca nu, taci si du-te sa-ti dai sufletul in mizerie si obscuritate!" 

Mizerie si obscuritate, pricepeti tinerilor? Mizeria, acel cusur pedepsit cu dispretul celor bogati ; obscuritatea, acel supliciu nu degeaba numit astfel. Obscuritatea, adica exilul departe de lumina soarelui, cand faci parte dintre cei care au nevoie de razele lui, pentru ca inima sa nu-ti moara de frig. Mizerie si obscuritate! Sigur ca nu le doriti! Si-atunci, ce veti face, tinerilor? Veti lua o pana de scris si o foaie de hartie si veti asterne pe ea titlul - Memoriile diavolului - , apoi veti spune secolului vostru: " Aha! Vrei lucruri crude ca sa te bucure ; fie, monseniore secol, iata un fragment din istoria ta! " Si sa ne fereasca Domnul de doua lucruri pe care chiar daca lumea ni le-ar putea ierta, noi nu ni le vom ierta niciodata ; deci, sa ne fereasca domnul de minciuna si de imoralitate. Minciuna, la ce bun? Cand viata reala e atat de insolent de ridicola si de vicioasa, cum niciunul dintre noi n-ar putea-o inventa? Imoralitatea? Si cei mici si cei mari si-o ascund in umbra singuratatii lor. Femeile din lumea mare, la fel ca si grizetele, se prapadesc dupa cartile imorale pe care le ascund - primele, in budoar, celelalte, in mansardele lor. Si cand constiinta lor e la adapost, cu volumul sub perna de matase sau sub mindirul de paie, improasca cu insulte si cu dispretul lor pe cei care se hazardeaza sa discute o clipa cu ele despre aceste nevinovate depravari. Toate femeile se comporta fata de o carte imorala la fel ca si contesa din Legaturi Primejdioase , fata de Preval: adica i se daruiesc cu trup si suflet, apoi isi suna lacheul, pentru a-l da pe usa afara pe insolent, ca si cand ar fi vrut sa le violeze. Sa ne fereasca bunul Dumnezeu nu de a fi vinovati, ci de a fi inselati. Fiindca aceasta este ultima dintre prostiile unei epoci, unde succesul contituie cea mai buna recomandare. Ceea ce va vom spune, va fi deci moral si adevarat. Si nu va fi vina noastra, daca uneori vom fi obligati sa dezvaluim si lucruri necinstite sau prea putin magulitoare. " 

" Nauceala mintii, betia care o facute sa-si piarda judecata, nebunia care o impinsese sa savarseasca o greseala pe care nici macar dragostea n-o scuza, toate pierira de la sine, dupa ce se intampla ce era de intamplat ; febra sufletului nu-i cuprinsese si trupul, gura, care mai inainte strigase si rasese cu amaraciune sub impulsul maniei, acum ramase rece si tacuta si nici nu mai raspunsese cuvintelor de dragoste. "

"... dar sa triumfi doar in cateva ceasuri asupra unei femei care sigur ca era mult prea obisnuita cu astfel de caderi, ca sa nu cunoasca toate siretlicurile prin care sa reziste o vreme, acest lucru i se paru baronului original, amuzant si vrednic de ravnit. Dealtfel, mai avea si un rival de inlaturat, un amant mult mai bine facut decat barbatul. Or, a convinge o femeie sa-si insele barbatul, nu era cine stie ce, fiindca ea ramanea tot in gradina acestuia ; dar a o determina sa-si insele amantul, insemna sa o convingi sa devina infidela unei infidelitati, ceea ce era cu mult mai imoral. Ei bine, o astfel de treaba merita orice stradanie! " 

" ... Cel mai bun mijloc de a judeca oamenii este sa-i privesti prin persoana altora. Daca ai fi om politic, ai vedea cum l-ai judecat pe regele pe care l-ai iubit si ai fi drept cu cel pe care-l urasti, sau invers. Daca te insori, adu-ti aminte ce-ai gandit despre nevestele prietenilor tai si nu te mai mira ca sotia ta te inseala. Daca-ti iei o amanta, consoleaza-te cu gandul ca o intretii pentru altii ; si, mai ales, sa n-ai prosteasca manie de a te crede o exceptie ; orice barbat e nascut ca sa-si minta tatal, ca sa fie incornorat de nevasta si inselat de copii. Cei care scapa de o astfel de soarta sunt atat de rari, incat sunt gata sa puna ramasag ca inca n-ai intalnit niciunul. "