Razboiul picaturilor de ploaie

Ea mediteaza. Ore in sir. Se gandeste la lucruri care, dupa mentalitatea ei, vor urma sa se intample facandu-si parca un plan de rezerva in cazul in care va cadea in diferite patimi. Ploaia curgea zgomotos pe pervazul geamului parca dorind cu ardoare sa intre in incapere. Zgomotul dur al acesteia dadea impresia unui amalgam de sunete ale unor oameni invizibili acaparand teren. In casa, totul era placut, zgomotul muzicii incalzea si mai mult atmosfera imbietoare provocata si mentinuta de focul din semineul sufrageriei.

Rationamentul de minut ii este total inadecvat, iar contrariamentul indecis poate duce la o batalie interioara profunda. Imaginea lui era neclara, lasand parca un val de cenusa in urma, care facea ca totul sa para o umbra. Nu dorea sa isi faca cunoscuta fatada si constiinta, era prea dura de acceptat. Umbla pe alocuri, fara niciun regret, calcand milioane de flori in cale, fiind nepasatoare.
Cartea este infundata in multitudinea de lucruri aruncate intr-un colt indepartat dar totusi vizibil al camerei, gasind, dintr-un loc in altul, cate o amintire unica, un animalut de plus sau doar o mica scrisoare mototolita avand o pata de cafea in coltul din dreapta sus.
Meditarea asupra trecutului ii este zdruncinata de ciocanitul puternic la usa. S-a ridicat speriata purtata de un val de indoieli si s-a indreptat spre usa. A impins in laturi usa dar nimic. Gol. Geamul de pe culoar era puternic deschis in schimb. Un fior ciudat era purtat in sufletul ei. Ultima usa de pe partea stanga era putin crapata.  S-a apropiat avand un gand permanent in minte: '' Orice ar fi, intelectului meu nu ii va cadea prada ''. A bagat capul in camera, impingand usa incet. A scartait puternic. Inauntru era intuneric, doar o silueta statea nemiscata cu spatele la ea in fata patului.
Dupa cateva secunde, a ridicat, incet, mana dreapta. Curiozitate...