Real vs. Fictiv

Inca o zi a mai trecut, inca o ora, inca un minut. Cateodata am impresia ca timpul mi se scurge printre degete chiar sub proprii-mi ochi, iar alteori, pur si simplu, nu se mai termina odata. Probabil tine si de starea de spirit pe care o ai in momentul de fata. Starea de somnolenta acuta o am aproape 24/24, asta pe langa nenumaratele ramuri ale starilor de bucurie si de melancolie. Daca ar fi o singura stare pe care as avea-o, ar fi starea neutra. Nici sa tresar de bucurie, nici sa ma innec in depresii, ci pur si simplu, sa fiu ''la mijloc''. Exceptand faptul ca atunci cand te enervezi foarte mult sau ai mult stres acumulat care declanseaza, pe alocuri, unele izbucniri dintr-odata, poti totusi sa iti astamperi cumpatul, sa inghiti amarul si sa te lasi purtata de val.

As vrea sa pot sa am si eu o lume proprie, in care cetatenii sa fie creati din vata de zahar sau doar cateva modele bine conturate, sa fie exact cum mintea mea ii percepe si unde sa nu mai existe diferente majore intre persoane. Toata lumea sa fie cu capul pe umeri, sa poata rationaliza lasand copiatul altora in epoca trecuta, sa poti comunica cu acestia  fara posibilitatea de a te pune in aceeasi situatie jenanta de nenumarate ori deoarece ti-ar inclesta viziunea lasandu-te in pustiul cautarilor spre rezolvarea problemelor. 

Precum puteti observa, in ziua de azi foarte multa lume intra in relatii cu diferite persoane doar pentru a castiga profit de pe urma unui zambet fals sau a unui credit majestuos fiind defapt opusul, doar pentru a se satisface financiar personal.Profitam din toate punctele de vedere si asta-i adevarul. De multe ori exagerand ne putem pierde conexiunea cu noi insine devenind niste marionete prinse cu ate si purtate dupa voia papusarului.

De foarte multe ori ne-am axat pe probleme altora, pe doleantele lor incercand sa le diminuam, punandu-le la jumatatea rangului dintre normal si fictiv, excluzandu-ne pe noi, pe ale noastre ganduri perceptive, ale noastre sentimente si idei. Noi atunci putem spune ca traim viata de moment prin ochii celui din apropierea noastra, cateodata nedandu-ne seama de acest minuscul dar grandios fapt.

Pot spune din propria-mi experienta, ca aceasta lume din punctul meu de vedere inca penduleaza intre ideea de a fi liber cat si cea de a fi totalmente inchis. Avem puterea de a comenta, de a ne face auzita parerea si de a ne pune personalitatea, intr-un fel sau altul, pe o coala alba imaginara dar totusi, in acelasi timp, suntem criticati dur pentru asta.