Monstrul orb

Noi, oamenii, suntem tentati, de multe ori, sa ne lasam prada atractiei, sa ignoram ratiunea. De multe ori suntem criticati dur pentru acest aspect, insa niciodata nu este vazut si ca o calitate. Uneori, faptul ca rationalizezi prea mult inainte sa actionezi, poate provoca o nebunie totala. De asemenea, nici nu o putem ignora pentru ca atunci nu am mai putea distinge binele de raul, edenul de infern. 
Facem de multe ori referire la oameni ca fiind doar niste papusi cu baterii stricate care stau nemiscate intr-un anumit loc lasandu-ne pe noi, restul, sa concepem acea gandire. Faptul ca nu lumea se plimba, ci mentalitatea lor.

Exista acei mici monstrii, daca ii putem cataloga in acest fel, care au acaparat tot ce se putea din universul nostru transformandu-l in ceea ce ei il numesc "Paradisul Ideilor". 
Au venit cu critici dure care ni le-au bagat pe gat incercand sa ne schimbe modul de a percepe anumite lucruri sau poate totalmente, facandu-ne doar niste simple masinarii.
Ne aseaza in anumite sectiuni asemenea ofiterilor asezati in ranguri oferindu-ne doar o simpla, dar unica oportunitate, nu pentru ai nostrii apropiati, nu pentru Dumnezeu, ci doar pentru satisfactia de sine. Orgoliu suprem.
Putem spune ca acele personaje care ne catalogheaza sunt defapt monstrii din noi dar mai pot fi si acele mici rezerve pastrate de acestia care sunt amorezatii sau persoanele foarte apropiate. 
Noi nu am iubit niciun monstru, ci doar i-am acceptat alaturi asa cum sunt bazandu-ne pe speranta ca, odata si-odata, acestia se vor schimba fara sa fie impinsi de la spate sa o faca. 


Preferam sa aruncam un aer arogant doar pentru a ne arata superioritatea, prin aceasta ascunzand adevarata fatada a noastra, care nu stie ce drum sa apuce, care intr-un anumit moment decade neputandu-se ridica prea curand. 


De infinite ori, facem ravagii cand pierdem sau ne despartim de acei monstrii, dar uitam ceea ce este cu adevarat esential in tot acest amalgam. Faptul ca tot ce s-a intamplat a fost o experienta uimitoare, frumoasa dar totusi, facem greseala de a ramane legati, involuntar, de acestia. 


V-ati gandit vreodata ca obisnuita poate fi pacatoasa? 

Comments

  1. Iubirea e oarba. Poti iubi mai mult decat pe tine insuti un monstru incat sa nu vezi ca e monstru si ce face sau te poti iubi pe tine insuti atat de mult incat sa devii un monstru pentru ceilalti.
    Iar societatea creeaza si va creea in continuare sisteme si stereotipuri. Daca indivizii nu se conformeaza, sunt marginalizati, indicati ca elemente negative si judecati intocmai.

    ReplyDelete
  2. I'm just a bastard.But at least I ADMIT IT!

    ReplyDelete
  3. Nu esti si nu inteleg de ce tot ai conceptia asta, serios!

    ReplyDelete
  4. Si uneori iubirea este si inevitabila.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts