Viata carnala

Seductie..
Zgarieturi mortale dar placute..
Distrugeri mintale dar totusi reale..
Linii trasabile dar totusi irealizabile..
Desenul amorului este irelevant, iar toate ideile bat gandirea.
Scopul idealurilor umane lasa de dorit, de multe ori scapand de sub control realizand un amalgam de certuri intense.
Dorul apropiatilor, atingerea pielii catifelate oferind mii de fiori launtrici si placerea carnala, sunt putin spus.
Graful idilei este conturat deseori de idealul de perfectiune pe care barbatul il transpune femeii si viceversa.

Circularitatea comunicatiilor dintre noi este imperfecta, lasand in anumite locuri anumite goluri iremediabile neputand fiind accesate in prezent pentru a incerca o remediere.
Lumea ascunde tentatia, placerea de a atinge si de a simti persoana iubita sau, pur si simplu, o introduce in conversatie sub o alta forma, de multe ori pierzandu-se pe sine de tot.
Fluiditatea gandurilor, a acelor simple idei pe moment lasate ca niste pure amintiri erotice, le maresc intensitatea.
Culoarea pe care le-as asocia-o ar fi rosul pentru ca aceasta culoare intensa este notiunea pala a organului care ne stocheaza sentimentele.

Ne garantam fapte pe viitor insa ne place sa ne avantam cat mai mult in viata cotidiana fara sa ii cunoastem consecintele.
Ne place sa inducem in eroare anumite persoane doar pentru a ne pune in favoarea noastra  decizia societatii, sa chinuim sensurile cuvintelor dupa bunul nostru plac fantezist.
Gasim solutii vagi cand suntem total aerieni si ne contrazicem, de multe ori, cu noi insine. 
Facem compromisuri cand tot ceea ce ne impaca  este ideea de libertate deplina dar totusi de satisfacerea unor apucari copilaresti zdravene.
Placerea este si va fi tot timpul carnala atunci cand privesti omul ca fiind un animal din perspectiva unui obsedat mental, dar placerea din perspectiva unui intelectual sunt descrierile abundente, fascinatia asupra miticului dar si a eroticului.

Ne place sa ne consideram puternici cand defapt ne bate vantul, rezistam atunci cand tentatia iti inunta tot corpul si cand mintea nu mai rationeaza.
Pasiuni ascunse, ganduri nespuse, amintiri excitante..
Toate au un rol moralizator pentru fiecare dintre noi.
Ne place sa ne jucam cu focul chiar daca stim ca ne vom arde, dar luptam pana in panzele albe pentru a ne satisface.
Nu pot spune ca vad pasiunile inflacarate ca fiind un dezechilibru, ci le vad ca niste experiente care merita sa le incerci macar o data in viata.



Comments

  1. imi place cum ai descris :) eu as fi fost mai porcos probabil cu expresiile,dar ideea de baza asta e

    ReplyDelete
  2. Adevarul este ca instinctele coplesesc adesea ratiunea.

    ReplyDelete
  3. De multe ori da, dar de cateva ori nu. Daca te poti abtine totul ar fi bine dar nici nu te poti abtine la nesfarsit. Doar te bucuri.

    ReplyDelete
  4. Depinde de fiecare in parte.

    ReplyDelete
  5. Oricum viata nu e compusa doar din reguli, legi, control, ratiune si reprimari...

    ReplyDelete
  6. Intai, pentru marea majoritate a persoanelor, primeaza carnalul, iar apoi urmeaza, ca si prioritate, spiritualul...Ar putea fi considerata p situatie normala, avand in vedere ca intai trebuie sa treci prin iad ca sa ajungi sa intelegi paradisul...

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts