Doar o piedică..

Şi uite că sunt doar un obstacol..mă simt aiurea, mă simt fără aer, mă simt moartă. Ce se întâmplă cu mine? De ce nu mă pot controla? De ce simt că îmi ies din minţi? Aş vrea să primesc un răspuns cât mai repede pentru că simt că înnebunesc. Nu mai ştiu nici pentru ce am fost trimisă pe lumea asta şi nici motivul pentru care eu cică trăiesc. Mă simt sfâşiată pe toate părţile, nu ştiu pe unde să o apuc, simt că mă dau cu capul de toţi pereţii. Îmi curg lacrimi intense pe obraji şi să mor daca ştiu cum să le fac să înceteze. Îmi i-a capul razna şi totuşi nu sunt bună mai de nimic. Cauzez probleme, distrug prietenii, distrug tot ce ating..nu îmi place deloc. Vreau doar să pot controla boala asta din mine care mă seaca de energie şi de nervi. Mi-ar plăcea să pot fi, doar pentru o singură zi, să văd lumea prin ochii altuia, din perspectiva altuia, având caracterul şi mentalitatea altuia. Mă prăfuiesc. Nu dorm. Nu exist. Ştii cum era, viaţa bate filmu. Well, se pare că viaţa bate raţiunea de data asta. Încerc să mă schimb dintr-un aspect bun, încerc să scap de boala asta care îmi macină interiorul. Da, încerc, dar nu pot singura..pur si simplu, nu pot doar eu şi cu mine. Mă forţez să rânjesc dar în viaţa mea nu m-am mai simţit atât de prost ca acum. Sunt un obstacol, o piatră-n cale, un zid care te impiedică să îţi continui drumul, o piedică..asta sunt eu..