Fragmente de viaţă

- Dacă nu vă deranjează să vă întreb, cum v-aţi cunoscut?

- Ne-am cunoscut în primul an de facultate şi se pare că s-a dovedit a fi jumătatea mea.

- A fost dragoste la prima vedere sau s-a întâmplat în timp?

- A fost atracţia aceea pe moment când parcă nu mai ştiai cum să pui un cuvânt cap la cap. Am întâlnit-o în biblioteca facultăţii, stătea singuratică într-un colţ izolată de lume afundată în poeziile lui Cărturescu. Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am îndreptat spre ea şi i-am spus : " Observ că îţi place Cărturescu..îţi recomand Fata cu şosete de diamant", iar ea mi-a răspuns zâmbind : " Ironie. Este una dintre preferatele mele. " Şi, uite aşa, am ajuns să ne cunoaştem şi să ajungem să ne petrecem viaţa împreună.

- Ce frumos! Dar ce anume va captat atenţia cel mai mult la ea?

- Zâmbetul ei. De acolo au pornit fluturaşii în stomac. A fost şi este în continuare genul de femeie simplă şi frumoasă care iubeşte să iubească şi care ştie să se bucure de viaţă. Dacă mă crezi, nici în ziua de azi, după aproape 47 de ani petrecuţi împreună, nu-mi vine să cred că este reală şi, mai ales, că mi-a oferit privilegiul de a face parte din viaţa mea umilă.

- Sunteţi un exemplu de urmat. Felicitări! O ultimă întrebare ar fi: Ce le-aţi ura cuplurilor din ziua de azi?

- Iubiţi, iertaţi şi nu regretaţi nimic. Viaţa este mult prea scurtă ca să plângi la poalele durerii. Fiţi fericiţi, arătaţi-o şi priviţi înainte. Numai aşa vă veţi putea da seama cât de frumoasă este viaţa cu adevărat. Învăţaţi să fiţi diferiţi, învăţaţi să aveţi o voce proprie şi faceţi-vă un bine şi fiţi deschişi şi sinceri faţă de persoana de lângă voi, respectaţi-o şi veţi primi respect înapoi. Lumea asta mare o avea minunile ei dar adevărata ei operă de artă suntem noi.