Scrisoarea a III-a in varianta moderna

Acum ceva timp am gasit o poezie adorabil de draguta si haioasa si doresc sa o postez.

Iata vine-un Jeep pe strada cu un girofar pe el,

Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:

“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.

Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou…”

“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur…”

“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.

Asteptand vreo 5 minute isi pierdu orice rabdare,

Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare

La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.

Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.

Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,

Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.

Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,

Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,

Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.

Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,

Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.

Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”

“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.

Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.

Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip

Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,

Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.

“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,

Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.

Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,

Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conquiztador”?

“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,

Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?

Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,

Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret

Ca am fost in multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…”

“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”???”

“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,

Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.

“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,

Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.

N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,

Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.

Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,

Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.”

Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.

Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.

Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:

“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,

Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.

Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,

Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.

Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta

Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

“-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”

“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.

Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”

Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.

“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,

Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci…

Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.

Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.

Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.

Asta-i tot, dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:

“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”