Teatrul

Teatrul ambulant jucat pe corzile sufletului. 

Care este primul lucru la care va ganditi cand cititi primele doua cuvinte? Pentru mine este o minisfera care joaca feste propriilor idei. Un joc nedeterminat putandu-se fi jucat cu n reguli. O pilula cu ajutorul careia iti imbolnavesti arterele. Un vis al unui strop de sange trecand mereu prin acelasi loc dar nerealizand nimic. O chemare launtrica a propriei constiinte. O estompare puternica a sentimentelor. Multe altele. 

Cel mai dur teatru al sufletului este cel al iubirii atunci cand aceasta este sfasiata.

Un om poate parea dur la suprafata, dar tristetea il macina. Mintea juca feste unei femei dar inima ii spunea contrariul. Oricat de usor ai atinge micuta inimioara ai grija sa o faci cum trebuie. Durerile pot fi fara margini. Zbaterea adolescentina care doreste a fi  luata in considerare. Planuri dezbatute dar niciodata realizate. Sau cum ar fi daca stropul ar juca rolul personajului principal pe scena vietii? Stropul neinduplecat sa fie dragostea. 

Existenta? 

Posibilitate infinita..