Intalnirea

Era o zi care nu prevestea nimic, dar totusi nu parea banala. Era o zi relaxanta, dar totusi plina de activitati. Vreme inselatoare, cu soare si nori, calda, dar totusi adia un vant rece. Peste tot era aglomeratie, dar totusi liniste. Totul obisnuit, dar totusi nimic normal. Priveam in jur atat cat imi permitea lumina orbitoare a soarelui. Eram intr-un loc aglomerat, dar totusi linistit. Nu eram singur, eram cativa oameni printre multi altii. Asteptam, dar totusi ne intalnisem deja. Oamenii treceau nepasatori pe langa noi, aruncand cate o privire dezinteresata sau nici macar atat.

La un moment dat, asteptarea ia sfarsit si grupul se pune in miscare. Alti oameni nepasatori sau poate curiosi ne priveau; noi priveam peisaje sau oameni ce ne starneau interesul; intre noi, glume aleatorii si mai mult sau mai putin nevinovate, rasete sau zambete, priviri ascunse sau fatise, curiozitati sau certitudini, incredere sau timiditate. Insa din acest amalgam eu te observam cel mai mult pe tine.

Iti studiam zambetul larg sau retinut, privirea reticenta sau curioasa, vocea calda sau suspicioasa, parul inert sau animat de bataia vantului si razele soarelui, ochii mari ascunsi sub machiajul atent,  buzele suave ce lasau sa se intrezareasca dinti sclipitori. Iti ascultam vocea placuta povestind lucruri confuze, dar totusi sigure. Iti observam gesturile cu surprindere, dar totusi cu anticipare. Te ascultam curios, dar totusi discret. Te priveam in detaliu, dar totusi per ansamblu. Gaseam atatea lucruri noi la tine, dar totusi lucruri in comun. Glumeam cu tine, dar totusi radeam impreuna. Te tachinam, dar totusi iti placea. Aflam cum gandesti tu, dar ma regaseam in acele ganduri. Parea ca te cunosc de mult, dar totusi era prima data cand ne intalneam. Iar aceasta intalnire avea sa schimbe multe, poate chiar totul. Si din acest amalgam, intelegeam ca esti diferita.

Erai o persoana inteligenta, modesta, cu simtul umorului, sensibila, afectuoasa, altruista, frumoasa... o prezenta placuta pe care mi-as fi dorit inca de atunci sa o am cat mai des in compania mea. Erai poate neincrezatoare in sine sau doar prea modesta, pentru ca pareai sa nu crezi parerea mea despre tine. Insa as vrea sa te ajut sa iti recapeti increderea in tine. Asa cum stiu ca ai face si tu pentru mine. Sau macar imi place sa cred asta. Probabil vei spune ca nu am avut destul timp sa te cunosc, insa am vazut mai mult decat ce era evident, chiar si intr-un timp atat de scurt. Si a fost o zi superba acea zi. O zi pe care mi-o voi aminti cel putin mult timp de acum incolo.

Insa cel mai frumos lucru pe care mi-l voi aminti din acea zi vei fi intotdeauna TU. Mi-ai aratat ca inca mai pot spera la oamenii pe care ii caut sau credeam ca ii caut. Mi-ai aratat ca nu sunt totusi atat de singur sau de ciudat pe cat credeam. Mi-ai luminat chipul cu multe zambete iar in suflet mi-ai sadit si mai multe cuvinte frumoase. Si chiar daca la un moment dat nu vei mai fi, o parte din tine o voi pastra mereu in suflet. Ai fost cadoul meu intr-o zi in care nu ma asteptam la nimic special. Ai fost poate cel mai frumos cadou si vreau sa te pastrez cat de mult pot. Ai fost un vis devenit realitate, dar in acelasi timp din care nu as fi vrut sa ma trezesc. Sau poate inca nu m-am trezit. Ai fost ceea ce imi doream, dar totusi ponderata incat sa exageram. Ai fost un om asa cum foarte rar intalnesti in viata. Si ti-am zis ca intalnirea dintre noi a fost „fatala”...

by Tibi