O bucată de jurnal

Mă simt parcă ruptă de rai. N-am greșit cu nimic. Nu sunt fotogenică, iubesc iepurașii, muzica este viața mea la propriu, pot spune ca-mi place literatura, cititul mă înnebunește(într-un sens bun).  Dar daca viața mea e în ordine, de ce pare totalmente răvășită? Cum puterea și gândirea aparțin lumii întregi, frumusețea o vezi în cele mai minuscule lucruri posibile. Nu e ca și cum tai o bucățică de hârtie, o împachetezi, o ingropi undeva și după ani de zile o regăsești și totul pare ca o amintire frumoasă. Nu e. Toate lucrurile frumoase care au fost odată, au fost atât de perfecte încât prezentului nu îi mai rămâne decât regretul că le-a pierdut. O trosnire puternică a oaselor în timpul întinderii și doar o ceșcuta de cafea pe noptieră. Acea ceșcuță de cafea are mai multă istorie decât își poate imagina multă lume. Dar să revenim. 

E o dimineață frumoasă de duminică și afară plouă fără încetare. Este genul meu preferat de vreme, și mă las despărțită-n bucățele. „Nu prind zile ca astea prea des, și inima-mi începu să se înmoaie. Și deci voi pluti departe și voi uita de tot și toate.” Mă lupt cu atâtea lucruri, trebuie să sar prin o mulțime de inele înflăcărate. Eu doar încerc să supraviețuiesc, dar pentru acest prețios moment, sunt bine. „Nu prind zile ca astea prea des, și inima-mi începu să se înmoaie. Și deci voi pluti departe și voi uita de tot și toate. Lumea poate să pornească pe a ei proprie cale, eu doar o sa ma bucur de acest zâmbet. Și deci, voi lăsa picăturile să cadă, iar eu o voi uita de tot și toată.” Ridic mâna și e acoperită cu un lichid de bijuterii. Doar mă uit la el și uit toate regulile. Pentru moment sunt în pace și pot cu adevărat să respir. Doar continui să respir. Lacrimile cerului curg. Dar în momentul de față, sunt plini de bucurie. O să-mi spăl sufletul în acest miracol. Și o să închid ochii. Las sentimentul să se înalțe. O să las picăturile să curgă în continuare, dar eu voi uita încă o dată, fără încetare, de tot și toate.