Povestea imaginației fetei - Capitolul 2

18 Aprilie.

Vremea începea să se încălzească, iar străzile începeau să nu mai fie atât de pustii. Ea, în schimb, era la fel. Același comportament, aceeași rutină. Mai mergea rareori pe la cumpărături pentru că avea mania să-și ia la pachet mâncare de la diferite fast-food-uri. She was kinda addictive to those recently. De mică era genul de persoană pofticioasă și dorea să guste din fiecare mâncare în parte, ajungând să-și creeze o manie ca la fiecare mâncare pe care o făcea acasă, să pună un ingredient secret. Deveneai dependent instant datorită mirosului și calității mâncării. She was out of the ordinary!

În ceea ce privește garderoba, și-o făcea singură. Cumpăra materiale de la diferite mercerii sau de la magazinul mătușii sale din partea mamei, fiind un client fidel de ani de zile, și-și făcea diferite modele de pulovere pentru iarnă, bluze, pantaloni, cămăși și multe altele , iar uneori tindea și spre design-ul pantofilor. Nu-i plăcea să fie obișnuită, nu dorea să fie ca restul lumii, dorea să fie total diferită, mai ieșită din comun, cu atât mai mult, cu atât mai bine pentru ea, dorea mereu să aibe un plus în fața celorlalți. Pur și simplu, o făcea să se simtă bine, așa era ea..

Cum viața ei nu a fost deloc prea roz în ultimii ani, a învățat să se descurce singură în societate, aproape mereu refuzând ajutorul oferit din diferite direcții justificându-se astfel : ” Am crescut și trebuie să învăț să judec, să acționez pe propriile picioare pentru că sunt sigură că nimeni nu o să aibă confortul de a mă ajuta mereu.” De multe persoane era poreclită ”The girl with the burning heart” dar situațiile diferă de la problemă la problemă. Ea nu era genul de persoană care să creeze conflicte, ci mai mult era pașnică și tăcută, acolo, în lumea ei. Ținând cont de asta, ea nu a putut avea niciodată o relație de durată pentru că nu putea accepta pe oricine langă ea. De ce? E foarte simplu. Un om deștept nu poate sta printre proști, nu le poate respira aerul pentru că nu se simt în largul lor. 

După vorbele sale, oamenii, în mare parte, erau needucați de soartă. Niciodată nu a avut tendința să judece persoanele înainte de a le cunoaște, dar după ce le-a cunoscut, bunul simț nu o lăsa să se facă de râs niciodată. 

Deși a trecut prin ce a trecut, iar trecutul trebuie sa rămână acolo unde e, s-a educat singură, și-a impus singură propriile reguli după cum a considerat, ajungând la final o femeie excepțională pentru ochii buni.